Călător prin Madrid (partea a doua)

In numărul trecut v-am povestit despre prima mea zi în Madrid şi despre incursiunea mea la pas prin centrul istoric, trecând pe la Palatul Regal, Catedrala Almudena şi Plaza Mayor. Azi vă voi povesti ce am făcut în următoarele trei zile, pentru care mi-am propus muzeele şi un tur al oraşului plus împrejurimile. Cam greu, nu?

Ca să reuşesc să văd tot Madridul fără să fiu frântă, am apelat la turul Madridului cu bus-ul turistic. Madrid City Tour Hop-On Hop-Off acoperă 2 rute - ruta bleu şi ruta roşie, vizând practic toate punctele principale din oraş. Ai astfel ocazia să faci turul panoramic al Madridului de la Santiago Bernabeu la Plaza de Cibeles. Eu mi-am achiziţionat un bilet pentru o zi însă, dacă timpul vă permite, v-aş sfătui să luaţi acest bilet valabil pentru două zile. Costul pentru o zi este cam de 20 de euro, iar pentru 2 zile de 24 de euro. Copiii şi seniorii beneficiază de tarife cu discount.

Aşadar, m-am urcat în double decker sus la etaj, să văd mai bine şi m-am pus pe vizitat. Din păcate, am făcut acest tur mai mult panoramic, fără să mă opresc prea mult. Am reuşit astfel ca într-o zi să acopăr tot Madridul, să mă familiarizez cu el şi sa redescopăr frumuseţea lui de necontestat. M-am întors acasă undeva pe la 18:30, cam obosită şi prăfuită, însă cu o mulţime de fotografii care au imortalizat aceste imagini de neuitat. Seara am ieşit cu prietenii la un restaurant super: Café de la Opera. Am făcut rezervare în avans. Scenariul serii: ne-am aşezat la mese şi imediat a venit un ospătar să ne ia comanda. Am comandat mai întâi băuturile şi nu mică ne-a fost mirarea când ospătarii care ne-au turnat în pahare au început să cânte arii celebre de operă.

Ce să vă spun: DIVIN în toate sensurile! De fapt, acei ospătari sunt în realitate cântăreţi de operă. Ca şi regie de spectacol, ei doar toarnă în pahare simbolic, însă tu ca un turist neavizat nu-i deosebeşti de adevăraţii ospătari, deoarece toţi poartă aceeaşi ţinută. Spectacolul este grozav, iar la sfârşit ai posibilitatea să votezi care dintre muzicieni ţi-a plăcut cel mai mult. Pregătiţi-vă însă cu destui bani în portofel. Restaurantul este scump, însă merită fiecare bănuţ cheltuit pentru această "CENA CANTADA"! Super fericiţi, mult târziu în noapte, ne-am dus la casele noastre. Ziua următoare mi-am dedicat-o muzeului Prado. Poate nu ştiţi, însă muzeul atrage anual peste 2,8 mil de vizitatori, reuşind să fie cel mai vizitat loc din Spania.

V-aş recomanda să căutaţi în muzeu picturile celebre, cum ar fi: "Doamne de onoare" de Diego Velazquez, "Grădina Deliciilor" de Jerome Bosch, "3 mai 1808 - Împuşcarea revoltaţilor madrileni" de Francisco Goya, "Cele trei graţii" de Pierre Paul Rubens sau "Artemis" de Rembrandt. Obosită, după o zi încărcată de cultură, eu şi prietenii mei ne-am propus să intrăm în atmosfera unică a muzicii latino şi am ales un Baille de Salon (un salon de dans). Seara se organizează seri dansante şi spanioli de toate vârstele se întrec să danseze pe ritm de salsa, merengue sau bachata cu o mare poftă de viaţă, relevându-se parcă şi mai mult acel "Sangre Caliente"! Am ales localul "Tropical House" situat pe bulevardul Gran Via.

Dansatori de nivel avansat, mediu sau doar începători, cu toţii se înlănţuie pe ringul de dans, neobosiţi, într-un tumult continuu. Am fost invitată şi eu la dans. Un domn de vreo 70 de ani mi-a făcut onoarea să mă invite la salsa. Am fost făcută "PRAF". Eu, cu 30 de ani mai tânără decât respectivul domn, nu mai aveam suflu şi credeam că o să-mi dau duhul pe ring. Domnul cu o vârstă respectabilă cunoştea toate stilurile de dans, nu bine, ci excepţional! Mi-a povestit că majoritatea celor care frecventează aceste localuri au luat sau iau lecţii de dans şi că regulat vin şi dansează. Este uluitor acest spirit latin! Pe la ora 2 noaptea am plecat acasă frântă, însă extrem de fericită.

Ultima zi în Madrid mi-am dedicat-o excursiei la Toledo. Excursia se poate achiziţiona din ţară de la agenţia de turism sau o puteţi organiza pe cont propriu. Dacă doriţi să vă organizaţi singuri, luaţi trenul din gara Atocha din Madrid şi în numai o oră sunteţi acolo. Toledo este situat la 70 de km sud de Madrid şi este un oraş istoric fermecător.

Vechiul oraş este situat pe un vârf de munte cu 150 de grade vedere, înconjurat pe trei laturi de o meandră a râului Tagus. Oraşul conţine multe situri istorice, inclusiv catedrala Alcázar, cunoscută ca fiind prima biserica din Spania. Din anul 1986 face parte din patrimonul Unesco, reprezentând un sit de patrimoniu cultural indiscutabil. Oraşul a fost cucerit de mauri în anul 711 şi apoi recucerit de către spanioli în anul 1369, devenind astfel un important centru comercial, cultural şi politic, având şi rangul de capitală a statului spaniol până în anul 1563. Toledo încânta prin coexistenţa culturilor creştină, evreiască şi musulmană.

M-au încântat Palatul Alcázar, Castelul de San Servando, Sinagoga de Transito, Plaza de Zocodover, Casa Temple - fosta proprietate a Ordinul Templierilor, Turnul din Almofala, Mănăstirea Madre de Dios şi Palatul din Amusco. Incredibil câtă istorie şi cultură adunate la un loc! Mergând pe străduţele înguste şi extrem de pitoreşti din Toledo, nu m-am putut stăpâni să-mi cumpăr suveniruri şi bineînţeles o sabie de Toledo. Mulţi oameni celebri şi artişti s-au născut sau au trăit în Toledo, inclusiv Al-Zarqali, Garcilaso de la Vega, Alfonso X şi El Greco. După o zi plină de încărcătură culturală m-am întors la Madrid pentru o ultimă seară specială.

Am decis să mergem la vestitul spectacol de flamenco "Coral de la Moreria". Am făcut rezervare atât pentru cină, cât şi pentru spectacol. Biletele se pot cumpăra şi separat. Mai întâi am servit cina, după care am aşteptat cu nesaţ spectacolul. Îl mai văzusem, însă în fiecare an parcă se reinventează. Arta flamenco îşi are rădăcinile în cultura spaniolă, mai precis în cultura andaluză (regiune din sudul Spaniei), trecând peste separaţia dintre două culturi opuse - populaţia albă şi cea neagră, nomadă (arabă-gitană).

Flamenco-ul este un dans extrem de pasional, iar acompaniamentul se face vocal, artiştii parcă exclamându-şi bucuria şi durerea. Am avut şansa să stăm lângă nişte spanioli şi nu lângă alţi turişti şi vă rog să mă credeţi că trăiau fiecare moment. La fiecare moment strigau: Guapo! (Frumos) sau Brava! (bravo). Un local relativ mic, cu scena aproape de spectatori, făcându-te să simţi practic toţi artiştii.

Fiecare mişcare, fiecare inflexiune vocală este acolo şi tu trăieşti prin ea! Localul este considerat ca având cel mai bun spectacol de flamenco din lume şi mulţi oameni celebri i-au trecut pragul: Edward Kennedy, Ronald Reagan, Michael Douglas, Richard Gere, Sandra Bulock, Hugh Grant, Marlene Dietrich, Pele, Nicole Kidman şi mulţi, mulţi alţii. Spectacolul costă 42 de euro de persoană, însă dacă doriţi să serviţi şi cina, mai adăugaţi încă 42 de euro. Merită fiecare bănuţ, credeţi-mă! Pe la ora 12:30, spectacolul a luat sfârşit. A luat sfârşit, din păcate, şi scurta mea incursiune de 4 zile în Madrid. A doua zi am plecat spre casă cu promisiunea ca data viitoare să-mi rezerv mai mult timp, cu gândul că mai aveam atâtea şi atâtea locuri noi de descoperit.

Publicat în Business Magazin la 19 aprilie 2012